Acum 28 de ani, Timișoara ieșea în stradă, strigându-și dreptul la o viață descătușată din comunism. Spiritul ei neînfricat a fost și va rămâne o adevărată legendă în istoria poporului nostru, care și-a croit atunci drumul spre lumină.
Întorcându-ne în timp, 16 decembrie ’89 a însemnat începutul Revoluției Române. Peste 1.000 de timișoreni s-au opus atunci evacuării pastorului reformat Laszlo Tokes. Considerat periculos de regimul comunist, autoritățile au decis să-l mute din Timisoara intr-un sat izolat. Nimeni nu se aștepta ca acești oameni să formeze o mișcare în stare să dărâme un sistem. La un moment dat, din mulțime, cineva a strigat „Libertate!”. Atunci a început să se scrie istoria. Timișorenii au oprit tramvaiele în centru, s-au încolonat și au pornit spre Catedrală, scandând „Jos Ceaușescu!”. În drum, ei au înlăturat toate simbolurile comuniste ce le-au ieșit în cale.
Pe 17 decembrie ’89, cadre ale MApN şi ale Securităţii au deschis focul în manifestanţi în mai multe zone din oraş: Catedrală, Piaţa Libertăţii, Piaţa 700, Podul Decebal, Calea Girocului, Calea Lipovei, Calea Aradului. În jurul orei 16:00-16:30 a murit prima persoană, Bărbat Lepa, care era acolo cu familia. De asemenea, Profesorul Csizmarik a fost împuşcat în timp ce cânta „Deşteaptă-te, române!”, în apropiere de Operă. Prețul plătit pentru manifestațiile din acea zi a fost cutremurător: 112 morți și aproape 400 de răniți. Timișorenii au scris astfel, cu sânge, prima pagină a Revoluției Române.
În dimineața zilei de 18 decembrie 1989, Timișoara arăta precum un oraș sub stare de asediu. Urmele luptelor și ale măcelului de peste noapte erau vizibile mai peste tot. În centrul orașului, pavajul era acoperit de cenușă și cioburi de sticlă, iar urme de sânge marcau locurile unde oamenii au căzut sub gloanțele forțelor de represiune. Legea marțială interzicea populației să circule în grupuri mai mari de două persoane. Sfidând interdicțiile, un grup de 30 de tineri au înaintat spre Catedrala Ortodoxă, unde au fluturat drapele tricolore din care tăiaseră stema comunistă, cântând „Deșteaptă-te, române!”, un vechi cântec patriotic care fusese interzis din 1947. În aceeași seară, 43 de cadavre ale celor împușcați mortal la demonstrație, dar și ale unor răniți executați în Spitalul Județean, au fost sustrase de la morga spitalului și duse la București, pentru ca urmele represiunii să fie șterse.
Ziua de 19 decembrie 1989 era a patra în care timişorenii ieşeau în stradă, însă mai timid decât în zilele anterioare. Atunci, însă, a început greva muncitorilor de la fabrica Elba, care au reaprins flacăra revoltei. Între timp, spitalele s-au umplut de răniţi, iar penitenciarele de persoane arestate.
Pe 20 decembrie, coloane masive de muncitori au intrat în oraș. 100.000 de protestatari au ocupat Piața Operei (astăzi „Piața Victoriei”) și au început să strige sloganuri anti-guvernamentale: „Noi suntem poporul!”, „Armata e cu noi!”, „Nu vă fie frică, Ceaușescu pică!”. În foaierul Teatrului Național din Timișoara, o serie de cetățeni curajoși (Lorin Fortuna, Claudiu Iordache, Ioan Chiș, Maria Traistariu) vor crea Frontul Democratic Român, cu un Program politic în care se regăseau cererile celor aflați în Piață.
La 21 decembrie, trenuri încărcate cu muncitori de la fabrici din Oltenia au sosit la Timișoara. Regimul a încercat să-i folosească la înăbușirea protestului, dar până la urmă aceștia s-au alăturat timișorenilor. În aceeași zi, la propunerea lui Ioan Lorin Fortuna, se înființează Frontul Democratic Român ca organizație politică, menită ,,a realiza un dialog cu guvernul, în scopul democratizării țării”. Treptat, situația iese de sub controlul autorităților. Mai mulți militari încep să fraternizeze cu demonstranții. La sfârșitul zilei, Timișoara este declarată oraș liber de către demonstranți.
Zilele acestea, după 28 de ani de la obținerea libertății, Timișoara iese din nou în stradă: de această dată, pentru a apăra democrația, pusă în pericol de ultimele decizii ale Senatului cu privire la modificarea celor 3 legi ale justiției și a celor 2 Coduri (Codul Penal și Codul de Procedură Penală), modificări care vor avea un efect devastator asupra anchetelor penale, deoarece elimină instrumentele legale indispensabile prin care organele de anchetă pot investiga infracțiunile.
Eroii nu se uită niciodată, iar în aceste vremuri de revoltă, credem cu tărie că, alături de noi, și ei mai strigă „Libertate!”.
